Monahul Daniel Cornea (8 martie 1972 – 5 septembrie 2017) s-a ilustrat ca iconar.
Iar cea de fata a fost sa fie mesajul lui testamentar...” (Andrei Dirlau).
Icoanele si cartile sale sunt daruri si marturii.
Si nu numai ca si-a cunoscut talantii, dar i-a si pus in lucrare, facandu-i sa rodeasca.
Pentru o teologie ortodoxa a culturii (2017) – vor fi receptate si vor ramane ca un reper semnificativ in cultura romana – cultura pe care si-a dorit-o enipostaziata intr-o «cultura a Duhului».
As spune ca monahul Daniel si-a dat seama de darurile pe care Dumnezeu i le-a facut: har, chemare monahala, o sensibilitate aparte, discernamant si indoitul talent de a picta si a scrie.
De aceea cred ca cele doua carti ale sale – Sexualitatea: o privire din tinda Bisericii (2004) si Cinema-ul: o lectura imbisericita.
N-a scris mult, dar ceea ce a scris este rodul unei meditatii adanci in singuratate anahoretica, al trairii contemplative in Hristos.
Icoanele sale frumoase, pictate dupa o aleasa erminie, impodobesc casele multor romani, si nu numai.
Monahul Daniel Cornea (8 martie 1972 – 5 septembrie 2017) s-a ilustrat ca iconar
