Ce m-a atras de la bun inceput la scrisul lui Cornel Simighian a fost calitatea analizei, logica impecabila a argumentarii si o stilistica de genul „gradul zero al scriiturii”. - Liviu Antonesei.
Puteam sa nu fiu, uneori, de acord cu unele din ipotezele sau concluziile sale, dar mereu am stiut ca sint chiar ale lui, nu faceau parte din agenda altora.
Si o analiza efectuata de unul din cei mai probi, mai onesti din aceasta parte a tarii.
Mai putin politic decit in alte perioade ale activitatii jurnalistului, dar nu e o pierdere, la cum a ajuns politica la noi, ii iesea un articol de pamflete – pe care le-as fi citit, consider valabil genul ! – nu unul de analiza, cu tot ce inseamna aceasta – radiografie, diagnostic, prognoza.
Din acest motiv, cred ca aceasta culegere de articole reuseste sa croiasca o excelenta cronica a Iasului cultural, social, educativ pe durata celor trei ani.
Da, Cornel Simighian este un editorialist dar, ca sa spun asa, unul nascut, nu facut dintr-un scriitor in schimbare de destin sau un politolog care vrea sa se adreseze si poporului.
Autorul nu a cautat niciodata figurile de stil, dar cind i-au cazut bine nu le-a evitat, a uzat de ironie si umor cu masura, dar cu mare folos pentru calitatea de ansamblu a textului.
Ce m-a atras de la bun inceput la scrisul lui Cornel Simighian a fost calitatea analizei, logica impecabila a argumentarii si o stilistica de genul „gradul zero al scriiturii”
