Un ciorchine lirico-metafizic este ca o trasatura singulara de penel pe o panza goala.
As asemana ciorchinele cu o suma de stropi de ploaie, cazuti dintr-un nor trecator, si raspanditi ici-colo, izolati, dar care nu se transforma intr-o ploaie in care stropii se unesc in suvoi..
Unui ciorchine lirico-metafizic trebuie sa-i lipseasca aceasta unitate.
Cred, insa, ca prin asta s-a pierdut ceva esential, definitoriu: lipsa unitatii de meditatie poetica.
Unii au incercat sa puna toate versurile din filele disparate unul sub altul, pe aceeasi fila – si au numit asta poezie cu vers alb.
In termeni poetici, un asemenea ciorchine ar fi un vers scris pe o pagina goala, asa incat poemul, in integralitatea sa, poate fi perceput doar daca se parcurg toate filele, fiecare pastrand versul sau singular.
Tabloul intreg se va constitui din totalitatea panzelor pe care au fost trase asemenea fulguratii ale penelului.
Un ciorchine lirico-metafizic este ca o trasatura singulara de penel pe o panza goala
