Jurnalul din 1879 se publica intr-o traducere adecvata la 170 de ani de la nasterea compozitorului si la 140 de la moartea sa.
Cu toate ispitele vietii urbane Ciprian ramane profund legat de familie si de locurile copilariei si adolescentei Stupca si Ilisesti..
In afara de muzica de camera la care participa asiduu cu vioara lui Ciprian ia parte la repetitii de cor la Societatea de Cantare dirijeaza corul Catedralei format din membri ai Seminarului teologic organizeaza si dirijeaza festivitatile muzicale ale Junimii asista la concerte filarmonice da ore de muzica si compune.
In pofida temperamentului lui debordant Jurnalul il arata ca student disciplinat.
Totusi nu se imprastie ci se straduieste sa dea structura programului diurn.
Insemnarile ni l arata pe Porumbescu omniprezent in viata studenteasca a Cernautiului mereu in miscare debordand de elan si vitalitate pus pe sotii si pozne inconjurat de prieteni si ciraci care ii cauta societatea precum si el o cauta pe a lor.
Orasul il fascineaza pe tanarul venit de pe plaiurile Stupcei cu spectacolele lui publice il incanta si modernizarea infrastructurii urbane mai ales inmultirea localurilor si a cafenelelor pe care le frecventeaza asiduu.
Impotriva intentiei autorului jurnalul devine un text profund dramatic.
Jurnalul marcheaza etape ale nelinistii care se insinueaza in diurn si rabufneste in subconstient in cosmaruri spaima de singuratate in alternanta starilor euforice cu faze de depresie.
Tanarul vesel dispus la bancuri si sotii nepasator la semnalele trupului bolnav si incapabil sa si menajeze fortele percepe tot mai deslusit apropierea mortii.
Insemnarile incepute pe un ton hatru devin pe parcurs impotriva intentiei autorului documentul sfasietor al unei existente fragile amenintate de boala care in curand ii va curma viata.
Temperament vioi neastamparat si totodata contemplativ Ciprian isi antreneaza colegii si prietenii cu optimismul lui tonic sub care colcaie insa nelinisti adanci.
Ca presedinte al primei asociatii a studentilor romani apoi secretar de externe al celei de a doua dar si membru in alte societati si grupari Porumbescu e mereu in centrul activitatilor tineretului cernautean implicat in miscarile studentesti si in viata muzicala a orasului pe care le anima cu prezenta energia productivitatea si puterea lui de seductie.
Consemneaza sarbatori religioase si laice cortegii concerte banchete chefuri si sindrofii parade spectacole coreografii ale puterii imperiale si multe altele.
Desi conceput pentru uz propriu ca sprijin mnemonic pentru momente ale cotidianului uneori simple insiruiri de nume si locuri Jurnalul capteaza pulsul Cernautiului cu evenimentele lui publice si private in impresii personale de o cuceritoare prospetime.
Este cel mai vechi dintre caietele de insemnari diurne ale lui Ciprian Porumbescu care s-a pastrat integral.
Jurnalul din 1879 se publica intr-o traducere adecvata la 170 de ani de la nasterea compozitorului si la 140 de la moartea sa
