„Cand Liviu Rebreanu trece la romanul orasenesc, el eludeaza pe cat se poate infatisarea de indivizi si se refugiaza in monografia unei pasiuni, a unei porniri, adica in romanul psihologic, constient sau nu de lipsa putintei de a intui personaje.
Protopopescu.
Romanul romanesc si-a pierdut, chiar inainte de a sti, integritatea clasica, netagaduindu-si insa specificul spiritual si umanismul...“ - Al.
In cadrele unui psihologism sprijinit inca pe conexiuni simbolice (epice si caracterologice) constiinta «dialogizata» din Padurea spanzuratilor a devenit in Adam si Eva, Ciuleandra ori Jar, autentic dialog cu subconstientul. […] Materia romanului o formeaza aceasta trecere treptata de la logica aparent normala la conduita si tinuta dementiala…“ - George Calinescu „Marea dimensiune a operei lui Rebreanu este tragicul.
Ciuleandra e un astfel de roman analitic. „Cand Liviu Rebreanu trece la romanul orasenesc, el eludeaza pe cat se poate infatisarea de indivizi si se refugiaza in monografia unei pasiuni, a unei porniri, adica in romanul psihologic, constient sau nu de lipsa putintei de a intui personaje
