„Îmi amintesc că o vreme, în fiecare noapte, înainte de culcare, ne jucam de-a „cel mai frumos cuvânt de azi“ și odată tu ai spus Clandestin și mi s-a părut cel mai frumos cuvânt auzit vreodată, mi l-am notat în jurnalul secret, pe care mi-ar fi plăcut să-l descoperi, am scris acolo Clandestin de mai multe ori și nu l-am mai uitat niciodată.
DETALII: Autor: Marin Mălaicu-Hondrari Data aparitie: 14.10.2024 An aparitie: 2024 Format: 130x200 mm Tip coperta: Cartonată Numar pagini: 256 Traducator: Ilustrator:.
A tradus din spaniolă cărți de Mariana Enríquez, Fernanda Melchor, Agustina Bazterrica, Mario Vargas Llosa, Julio Cortázar, Manuel Vilas etc. În 2021 a primit Premiul Institutului Cervantes din București, pentru cea mai bună traducere din limba spaniolă: romanul , de Fernando Aramburu.
A scris în colaborare cu regizorul Tudor Giurgiu scenariul filmului . a apărut în Polonia, în traducerea lui Dominik Małecki, și în Spania, în traducerea Elenei Borrás García, iar , în Franța, în traducerea lui Laure Hinckel.
A publicat (poeme, Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj), (roman), (roman), La două zile distanță (poeme, premiul revistelor Poesis Internațional și Transilvania), (roman, Premiul pentru Literatură al orașului Bistrița; nominalizare în cadrul Galei Premiilor Radio România Cultural, secțiunea „Proză”, nominalizări la Premiul Național de Proză al Ziarului de Iași și la Premiile revistei ), (roman), (poeme) și (carte pentru copii).
Salvarea, adevărata salvare, vine în realitate din poezie, personajul cel mai discret al cărții, cel în care Marin-Mălaicu Hondrari crede în surdină, fără pompă, fără ceremonial, și care nu doar că plutește pe deasupra frazelor, dar ajunge, adeseori, să le și locuiască intim.” COSMIN CIOTLOȘ Marin MĂLAICU-HONDRARI s-a născut la 29 ianuarie 1971, în Sângeorz-Băi. Însă aceasta e soluția la vedere, impusă de fapte.
Gest necesar, la urma urmelor, căci epoca e coloidal tulbure, cu mineriadele și suspiciunile și provizoratul și politicianismul și averile și carierele și insensibilitatea ei.
Intervenția lui repune lumea în matcă și are darul de «a limpezi mintea», ni se spune, «pentru totdeauna».
E drept, povestea însăși conduce într-acolo, căci Marin Mălaicu-Hondrari așază din nou în prim-plan un (o mai făcuse cu niște ani în urmă, altundeva), fratele vitreg, dar atașat al protagonistei.
Pitoresc și exotic, polifonic și intimist, livresc și detectivist, feminin și crud, pare scris de un Bolaño ajuns la Sângeorz-Băi pentru a răzbuna în secret, în timp ce ascultă în Jimi Hendrix, o crimă politică petrecută în timpul mineriadei.” MARIUS CHIVU „Un roman de forță tăcută, acest , al cărui ultim paragraf are, pentru cititor, efect aproape balistic.
După câtva timp, ne-am plictisit și am renunțat la joc.“ Marin MĂLAICU-HONDRARI „Acest al cincilea roman al lui Marin Mălaicu-Hondrari — un epistolar desfășurat între dealurile Bistriței și insulele Camarile — este, poate, cel mai livresc & muzical și totodată cel mai aventuros epic.
Atmosfera, personajele, temele, stilul sunt toate recognoscibile, dar în același timp au o remarcabilă prospețime dată de o anume nonșalanță narativă, de umorul și erotismul dialogurilor, de galeria de personaje neaoșe și cosmopolite, precum și de dramatismul istoriilor de familie și al situațiilor neobișnuite, pendulând între trecut și prezent, în turația motorului și foșnetul vinilului.
Pentru mine însemna un secret, ceva care îți taie respirația.
Nu știam ce înseamnă, dar nici nu voiam neapărat să aflu. „Îmi amintesc că o vreme, în fiecare noapte, înainte de culcare, ne jucam de-a „cel mai frumos cuvânt de azi“ și odată tu ai spus Clandestin și mi s-a părut cel mai frumos cuvânt auzit vreodată, mi l-am notat în jurnalul secret, pe care mi-ar fi plăcut să-l descoperi, am scris acolo Clandestin de mai multe ori și nu l-am mai uitat niciodată
