"
Toate lucrurile se prefac si nimic nu ramane" afirma Platon si, de aceea, in volumul de fata, nu vom dezvalui o realitate amortita, "agatata" stramb, intr-un timp ancestral.
Este insemnul unui fapt verificabil: sentimentul national poate depasi stadiul afisarii retorice a unor opinii sau motiuni in arena electorala, cautandu-si matca spre vointa populara..
Proiectiile societatii asupra acestui proces genereaza slabiciuni chiar la nivel de natiuni si popoare, nu doar de state.
Ele "acced" spre variante de coliziune mai mult sau mai putin surprinzatoare, iscate din tendinta excesiva spre libertate sau din obligatia institutionala de respectare a normelor.
Vorbim aici despre transfigurarea timpului ca procedeu de "omologare" a existentei, cu inevitabilele sale crize.
Din asemenea cauze, crizele corodeaza insasi ideea de asimetrie - marinimoasa, la origini - si o transforma in degenerare.
Dimpotriva: toate crizele sunt tesute din stratageme, fiind potentate de stari afective precum viclenia si amagirea.
Motivam de ce, prin faptul ca notiunii criza nu-i lipsesc trairile.
Ne dorim sa abordam tocmai memoria acestei realitati, in intentia de a deconspira franturi din desertaciunea crizelor. "
Toate lucrurile se prefac si nimic nu ramane" afirma Platon si, de aceea, in volumul de fata, nu vom dezvalui o realitate amortita, "agatata" stramb, intr-un timp ancestral
