Tind sa nu vad in oboseala si renuntare numai infirmitati.
Livius Ciocarlie.
Traiesc factice, dar produc in ei, din imprastierea care-i umple, ceva adevarat.
De aici, probabil, inautenticitatea existentiala a scriitorilor.
Minciuna romantica si adevar romanesc.
Sunt dublu: cel ce produce o imagine despre sine si personajul inventat.
Artistul mai mult inventeaza decat descopera un adevar.
Sunt in conditia artistului.
Nu destul de cotropitoare ca sa faca din mine un bolnav. (...) Nevoia de liniste si moarte, mai mult virtuala decat reala.
In afara putinilor eroi, care-si opun puterea salbaticiei, in secolul nostru umanitatea se incorporeaza in cei slabi.
Secolul nostru sufera de salbaticie, de aceea oboseala si renuntarea nu-mi creeaza complexe.
Cu aceste boli reintegram salbaticia.
Altfel, netransformate in sens, energia si lupta mi se par boli mult mai grave decat oboseala si renuntarea.
Puterea, cat de mare, sa se consume in descoperirea unui sens.
A nu voi sa te impui celuilalt, a nu te bucura de infrangerea lui.
Chiar si victoria poate fi vocatie, dar atunci presupune, ca oricare alta, uitare de sine.
Admir victoria numai ca efect al unei vocatii.
Invingatorii nu ma atrag, iar dintre toate naturile si mentalitatile, rapacitatea imi este cea mai departe.
Ma atrag oamenii care obosesc si renunta atunci cand nu se acresc si raman nepasatori.
Tind sa nu vad in oboseala si renuntare numai infirmitati
