Cartea-pereche a „Culorii curcubeului ’77”, cuprinzînd documente din dosarul de Securitate al autorului, însoțite de notele de subsol ale autorului și de intervenții ale îngrijitoarei ediției, Flori Bălănescu.
Cistelecan, Romanul infernului, 1991). (Al.
Ele sînt de o flagrantă rușine”. Și nu de bine.
Toate aceste gesturi negative sînt, din păcate, prea grăitoare.
Ba chiar mai mult, primul juriu „liber” al Uniunii și-a inventat suficiente pretexte pentru a nu-i acorda nici premiul de proză, deși 1990 a fost, în acest domeniu, „anul Goma”.
Din cîte știu, el n-a fost nici măcar invitatul Uniunii Scriitorilor, darmite al parlamentului ori al altui for și mai reprezentativ.
Cu toții – politicieni, scriitori sau oameni de rînd – îi datorăm această recunoaștere simbolică și tardivă a ceea ce a făcut el împotriva comunismului și pentru noi. „Paul Goma ar fi trebuit să fie primul invitat de onoare al României post-revoluționare.
Cartea-pereche a „Culorii curcubeului ’77”, cuprinzînd documente din dosarul de Securitate al autorului, însoțite de notele de subsol ale autorului și de intervenții ale îngrijitoarei ediției, Flori Bălănescu
