Să fim, oare, numai rezultatul interacțiunii dintre genele transmise de părinții noștri și mediu? Cu ce scop se află fiecare dintre noi pe acest pământ? Reușesc oare psihologia și științele actuale să explice extraordinara forță care ne ajută să ne urmăm drumul, în ciuda vicisitudinilor? De-a lungul timpului, numeroși gânditori, filosofi, psihologi au încercat să identifice acel ceva din noi ce cu toții știm că există, care ne călăuzește viața, dar pe care nu-l găsim căutând în laboratoare sau în statistici.
Mediocritatea Concluzie: notă asupra metodologiei Note Bibliografie Permisiuni.
Sămânţa rea Capitolul 11.
Soarta Capitolul 10.
Deghizare Capitolul 9.
Romane melodramatice şi fantezie pură Capitolul 8.
Nici natură, nici cultură — altceva Capitolul 7. „Esse est percipi": A fi înseamnă a fi perceput Capitolul 6. Înapoi la cele invizibile Capitolul 5.
Iluzia parentalităţii Capitolul 4.
A creşte în jos Capitolul 3. Într-o coajă de nucă: Teoria ghindei şi răscumpărarea psihologiei Capitolul 2.
James Hillman CUPRINS Epigrafuri în loc de prefaţă Capitolul 1.
Acesta sunt eu.
Poate că acest „ceva" s-a manifestat sub forma unui moment singular, cândva, în copilărie, o clipă în care a apărut de nicăieri o urgență teribilă și fascinantă, o răsturnare ciudată a ordinii firești ce a creat loc pentru o profeție: asta este ceea ce trebuie să fac, asta trebuie să devin.
Mai devreme sau mai târziu, ceva pare să ne cheme pe o anumită cale.
Viața umană este mult mai mult decât ne permit teoriile noastre să cunoaștem despre ea.
A susținut conferințe și a tratat pacienți în practica sa privată.
A scris numeroase cărți de specialitate, printre care Re-visioning Psychology, nominalizată în 1975 la Premiul Pulitzer.
A fondat curentul psihologiei arhetipale, desprins din psihologia analitică.
Jung din Zürich.
James Hillman (1926–2011), psiholog american, a studiat la Institutul C.
G.
Antrenantă, ușor de urmărit, se adresează oricărui cititor aflat în căutarea propriului sine.
Această carte prezintă exemplele grăitoare ale unor personalități din lumea artistică și politică, ale căror vieți arată că nimic nu este întâmplător.
Așa cum stejarul, până să ajungă falnicul copac pe care îl cunoaștem, este mai întâi o ghindă ascunsă în pământ, un proiect, o promisiune, la fel și noi, oamenii, ne naștem cu ideea a ceea ce urmează să devenim.
James Hillman îl numește „ghindă".
Unii l-au numit daimon, soartă, duh, înger păzitor.
Să fim, oare, numai rezultatul interacțiunii dintre genele transmise de părinții noștri și mediu? Cu ce scop se află fiecare dintre noi pe acest pământ? Reușesc oare psihologia și științele actuale să explice extraordinara forță care ne ajută să ne urmăm drumul, în ciuda vicisitudinilor? De-a lungul timpului, numeroși gânditori, filosofi, psihologi au încercat să identifice acel ceva din noi ce cu toții știm că există, care ne călăuzește viața, dar pe care nu-l găsim căutând în laboratoare sau în statistici
