Odata cu aparitia surprinzatoare a noii luni pe cerul Krottanului, baietelul, invesmantat intr-o roba galbena cu mansete rosii, intrase pe poarta cetatii Den.
Nu le veti sta in cale!”.
Vor veni sa vindece Marul.
Copilul se ridica in picioare: „- Am venit in pace, dar imi voi asmuti furiile contra tuturor celor care nu mi se vor supune.&rdquo
Dupa o mica pauza adauga: „- Peste trei zile vor cobori printre voi ingerii mei.
Chiar inainte de a calca pe prima treapta a piramidei, o magie necunoscuta dadu cu ei de pamant.
Pazitorii reactionara instantaneu napustindu-se asupra intrusului.
Marele Gradinar paru descumpanit pentru o clipa, dar isi reveni numaidecat si facu un semn din mana soldatilor din escorta. „- Eu sunt Sarpele!” - tuna dinspre jilt.
Prelatul resimti din plin senzatia, insa gasi puterea de a mai face un pas spre tron.
Baiatul, cu chipul inexpresiv parca cioplit dintr-o bucata de marmura alba, isi atinti ochii complet negri si reci in ai celui din fata sa ca si cum ar putea trece prin pupilele acestuia pana in strafundurile creierului.
Pleaca imediat! O liniste apasatoare se asternu in sala. - Aici este Lacasul Sfant al Sarpelui, nu e loc de joaca.
Preotul si gardienii se apropiara oprindu-se la cativa pasi de treptele piramidei in varful careia se afla jiltul. „- N-am venit in vizita” - raspunse copilul, fara a-si misca buzele.
Templul este inchis! se adresa prelatul cu un ton superior si usor arogant. - Vizitele sunt interzise.
La scurt timp, in Sala Tronului dadu buzna Marele Gradinar insotit de Pazitorii Copacului Sfant al Cunoasterii.
Se duse direct la Templu si urca in Jiltul Sarpelui.
Odata cu aparitia surprinzatoare a noii luni pe cerul Krottanului, baietelul, invesmantat intr-o roba galbena cu mansete rosii, intrase pe poarta cetatii Den
