Specificul versiunii istorice a intentionalitatii reintroduse de Brentano in filosofia contemporana in opera din 1874 consta in faptul ca fenomenul psihic este alcatuit din doua momente care nu pot fi concepute unul fara altul: obiectul actului psihic si relatia sau orientarea actului spre acest obiect.
Este vorba de paragraful cinci din primul capitol al cartii a doua din Psihologia din punct de vedere empiric (1874), opera fundamentala a lui Brentano, a carei problematica constituie o sursa majora de inspiratie pentru fenomenologia lui Husserl, pentru teoria obiectului a lui Alexius Meinong si, in zilele noastre, pentru filosofia mintii..
Antologia de fata ofera publicului textul care, dupa expresia lui Wilhelm Baumgartner, a devenit locul clasic al teoriilor contemporane ale intentionalitatii.
Ideea despre care textele traduse nu dau in suficienta masura seama si pe care o lansez pentru prima data aici in literatura de specialitate este ca, in ciuda asigurarilor date de Brentano ca fenomenele psihice admit o caracterizare unitara, pot fi gasite motive suficiente si bine intemeiate nu atat pentru a o respinge, cat pentru a o pune in discutie si, astfel, pentru a-i intelege mai bine supozitiile si limitele.
Specificul versiunii istorice a intentionalitatii reintroduse de Brentano in filosofia contemporana in opera din 1874 consta in faptul ca fenomenul psihic este alcatuit din doua momente care nu pot fi concepute unul fara altul: obiectul actului psihic si relatia sau orientarea actului spre acest obiect
