Lucrarea de fata nu pune in discutie nici macar la nivel teoretic o mare victorie institutionala a tuturor, o victorie care nu a avut si invinsi ci, doar invingatori, victorie pe care magistratii mai ales au obligatia sa o apere.
In functie de cei ce sunt interesati sa il citeasca, studiul poate fi apreciat in egala masura si drept un curs de cunoastere a unei institutii publice romanesti, sau o forma mai aparte de auditare a activitatii aceleiasi institutii, ori o nota de fundamentare a unor proiecte normative asupra organizarii judiciare si statutului magistratilor sau de modificare constitutionala a cadrului juridic organizational din Romania ori pur si simplu un documentar asupra lumii judecatorilor si procurorilor romani, cu bunele, relele, nevoile si pretentiile sale, un mesaj si o chemare adresate intregii cetati, toate acestea vazute din perspectiva unui judecator roman, la randu-i cu bunele, relele si limitele sale..
Studiul nu urmareste demonizarea unei sau unor persoane ori institutii si nu constituie prin el insusi un blam ori un elogiu, este doar o oglinda diferita nu doar de cosmetizatele rapoarte oficiale ale Consiliului, ci si de multele critici otravite si neargumentate, venite cam de peste tot la adresa acestuia, o oglinda ce reflecta fidel si frumusetea acolo unde ea exista, dar nu iarta uratenia chipului "guvernului" magistratilor din Romania asa cum acesta a fost "cioplit" de cei ce au actionat si au vorbit in calitate de "guvernanti" timp de sase ani, in perioada 2005-2010.
Avand in vedere miza pusa in joc, independenta si reputatia magistratilor si a institutiei ce-i reprezinta, criticile pe care le-am formulat aici, pe alocuri severe, nu au la baza speculatii, ci fapte si date statistice.
Studiul este structurat in patru capitole: un prim capitol, cu un preponderent caracter expozitiv, ce cuprinde evolutia institutiei de la prima sa normare legala in Romania si cu alte trei capitole preponderent analitice, relevante asupra parcursului principial si conceptual al unei institutii publice in contextul unei autonomii depline, a sa si a membrilor sai, in raport cu celelalte entitati statale intr-o perioada data.
Lucrarea isi propune sa evidentieze totusi cateva dintre caile si cauzele prin care un major succes institutional a alunecat spre esec functional pe parcursul punerii in aplicare a normei legale, prin derapaje de conceptie, strategie si atitudine ale decidentilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, dar si din afara sa.
Lucrarea de fata nu pune in discutie nici macar la nivel teoretic o mare victorie institutionala a tuturor, o victorie care nu a avut si invinsi ci, doar invingatori, victorie pe care magistratii mai ales au obligatia sa o apere
