Încă din primul moment al nașterii ei, filosofia a fost înțeleasă ca paideutică, scopul ei fundamental fiind acela de a educa și forma în chipul cel mai desăvârșit fiecare dintre membrii cetății.
Paul Gabriel Sandu. dr. Însă mai presus de toate acestea, ea demonstrează profunda reverență a Edithei Stein față de celălalt, față de miracolul alterității, într-o epoca în care disprețul față de alteritate ajunsese să fie ideologia dominantă așa cum, dacă citim atent semnele epocii, amenință să devină și astăzi.
Această lucrare, poate mai mult decât oricare altă operă a Edithei Stein, demonstrează, preocuparea profundă a gânditoarei creștine față de problema fundamentală a philosophia-ei perennis, cea a cunoașterii de sine, dar și abilitatea ei formidabilă de a se raporta critic la o serie întreagă de tradiții și școli de gândire extrem de diferite și de a le îmbina într-un mod inovator și surprinzător.
Specificul abordării steiniene ține, prin urmare, de încercarea de a elabora o antropologie teologică, de a răspunde la întrebarea privind ființa umană nu dintr-o perspectivă biologică sau psihologică, ci dintr-o perspectivă integratoare, și anume din perspectiva teologiei catolice.
Fiind însă prin excelență pedagogie, filosofia este, în același timp, antropologie. Încă din primul moment al nașterii ei, filosofia a fost înțeleasă ca paideutică, scopul ei fundamental fiind acela de a educa și forma în chipul cel mai desăvârșit fiecare dintre membrii cetății
