Consider ca accesul la lumea interioara a cuiva este un mare privilegiu si un mare dar pe care cineva ti-l face. - Veronica Mateescu.
Cei doi fac periodic schimb de comentarii legate de sedintele de terapie, schimbul in sine, dincolo de scris, devenind o parte a procesului terapeutic, fiind un prilej de reflectie si de auto‑reflectie, de ajustare reciproca, uneori de trairi disonante, creand o relatie umana si terapeutica profunda.
Interpretarea gestului in sine si a continutului acestor scrieri‑cadou, pline de viata, farmec si emotii, corelat cu ceea ce se intampla in cadrul terapeutic, in care Dorei, o persoana solitara, ii era greu sa isi exprime emotionalitatea, refugiul ei fiind in citit si in scris, i‑a generat terapeutului ideea de a‑i propune sa scrie impreuna o carte despre procesul terapeutic, astfel incat Dora sa poata sa lucreze si sa se confrunte cu ea insasi in spatiul ei de siguranta. [...] Proiectul scrierii acestei carti s‑a conturat dupa inceperea primelor sedinte de terapie, in care terapeutul a observat cum, la finalul fiecarei sedinte, primea din partea Dorei cate un cadou, care consta intr‑o scriere legata de interesele profesionale ale acesteia.
Prin aceasta carte, darul este dublu, atat din partea pacientei care va fi denumita de aici Dora (nume care ascunde identitatea reala a acesteia), cea aflata in terapie, cat si din partea lui Paul, terapeutul, care nu ramane doar la nivelul unei descrieri profesionale a terapiei, ci intra si in universul lui personal, aratand cum, de fapt, cele doua se impletesc, pentru ca, in cazul lui, si al tuturor psihoterapeutilor care se dedica acestei profesii, a fi terapeut nu este doar un rol profesional, ci un mod de viata.
Consider ca accesul la lumea interioara a cuiva este un mare privilegiu si un mare dar pe care cineva ti-l face
