„Insolitul personaj al Anei Dragomir este un martor al Istorieimari, cu războaiele și marile ei nedreptăți, dar și al istorieimici, pline de gingășii, promisiuni și ingenuități.
Este pasionată de lectură, iubește Marea Britanie șiîi place să inventeze povești care să facă lumea mai frumoasă..
După un an a lansat , în care ne convinge că lumeapoveștilor este la fel de importantă pentru copii și pentrupărinți.
Adoră să-și petreacă timpul liber în natură, la țară - loculcare a inspirat-o să scrie - și petrece clipe frumoase alături deprietenii ei.
A debutat înanul 2019, cu , o poveste emoționantă și antrenantă despre putereaimaginației și despre călătoriile care ne aduc prieteni peviață.
Dar cel puțin prin acest text a oferit obucurie literară care va rămâne generațiilor ce urmează." ChrisSimion – Mercurian, scriitoare și regizoare de teatruANA Dragomir are 14 ani și locuiește în București.
Habar n-am cât o să o țină această căutareși care-i va fi drumul.
Emoțiile ei apar organic,nu sunt construite.
Cucât e mai mare talentul, cu atât mai atentă trebuie să fie cu el.
Poveștile ei nu sunt scoase cu forcepsul, îi țâșnesc din inimăși din minte simplu, firesc, fără efort.
Ana le are pe ambele.
Degeaba aihar dacă nu ai un context să ți-l exprimi.
Reușita însă ține de șansă, de oportunitate.
Talentul nu ține de vârstă sau deexperiență, e un dar pe care-l primești și de care trebuie să aigrijă.
E o bunălecție despre lume și istorie pe care ne-o predă cu farmec oprozatoare aflată, surprinzător, de cealaltă parte a catedrei: înbăncile gimnaziului." Cosmin Ciotloș, critic literar „Eram în clasa a X-a și pentru unii reprezentam un fenomenliterar, pentru alții un motiv de îndoială sau îngrijorare.
Datorită celor care conduceau cenaclul literar unde făceam lecturipublice, textele pe care le-am citit atunci au fost imediat publicate.
Criticul George Pruteanu m-a numit «un fel de pui de Cioran înfustă lungă și neagră».
Regine proeminente, ca Elizabeth (contemporana luiShakespeare) sau Victoria (contemporana atâtora...), fapte diverse,invenții tehnice revoluționare, războaie mondiale – toate pălescîn fața longevității înțelepte a acestui Copac.
Anei Dragomir e din această categorie: viața luiîncepe în secolul 16 și ajunge până azi, în plină erăpandemică.
Sunt lucruri pe care omul nu lepoate depăși.
Cu un pas, cu ozecime de pas, cu o sutime ș.a.m.d.
Acum Copacul este un arborebătrân, care a cunoscut multe: războaie, povești de iubire,răutate, dar și multă, multă iubire.„E ca în povestioara clasică despre întrecerea stranie la careparticipă Ahile: oricât de rapid ar fi, răbdarea unei broaștețestoase îl va face să rămână mereu în urmă.
Dar un Copac trăiește mai multdecât oamenii, chiar și decât cei care-l plantează și-lînconjoară cu dragoste, așa că povestea protagonistului nostru seîntinde până în straniul an 2020.
Aînvățat despre lumea înconjurătoare și despre cea a oamenilorîmpreună cu băiețelul care l-a plantat, Thomas, și cuneobișnuita lui prietenă, Rosie. este martorulcopilăriei." Bogdan-Alexandru Stănescu, scriitorCopacul nostru s-a născut la data de 17 noiembrie 1558, chiar înziua în care era încoronată Regina Elizabeth I a Angliei. „Insolitul personaj al Anei Dragomir este un martor al Istorieimari, cu războaiele și marile ei nedreptăți, dar și al istorieimici, pline de gingășii, promisiuni și ingenuități
