Istorisiri reale din Carbunesti Prahova, traite in anii \'70-\'80 printre dealurile de la poalele Carpatilor Meridionali. - Vecinii.
Ne foloseste ca pe-o marca stantata acolo,peste inraurirea vailor pe unde am trait.
Viata, ca o vrajacolorata in mii de rasarituri si apusuri, uneori rapune,alteori spala, aduna sau risipeste, dar oricum ar fi, lasaamprente adanci.
Limbajullor nu era al marilor oratori, dar erau autentici, plini debunavointa si apropiati unul de altul.
Imi incepusem viata intre acele persoane, cazusem si ma ridicasemintre ele, iar acum le vedeam servind masa, bucurandu-se, inseiland conversatii si conducand spre apus o zicioplita in lemn de trandafir.
Nu erau intre ei nici ingineri, nici profesori.
Ca o speranta zglobie, neincalzea sentimentul ca nu suntem singuri.
Parea un pom cu vlastare, bine alimentat.
Un pom matur, unde isi au cuibul multe pasarice se reintorc in fiecare vara.
Mai mici sau mai mari, maivorbareti sau tacuti, dupa cum le era felul la fiecare,apartineau locului, iar atmosfera s-a linistit deodata si adevenit familiara. - Mihail Soare Imaginea mea, atunci cand s-au linistit toti si auinceput sa manance, de la primul vecin pana la ultimul,era a unei unitati intregi.
Dar nota generala este cea data de farmecul trairilorunei varste pe care nu avem voie sa o ingropam, Copiiidin satul cu tainita fiind o carte a chemarilor tesute infirele fuioarelor de nori de deasupra unor dealuri ca nistespinari de dumnezei aplecati asupra umanului, o carte ainvingatoarelor liane de lumina crescute in arboriilocului, a mersului de-a-ndoaselea prin timp, a frumusetii mereu rodind, o invitatie la regasirea sinelui.
Istorisiri reale din Carbunesti Prahova, traite in anii \'70-\'80 printre dealurile de la poalele Carpatilor Meridionali
