Copiii ecosistemului. - Eli Badica, coordonatoarea colectiei n\'autor.
O carte cat o viata.
Si cu Nora, protagonista ei atasanta, unul dintre Copiii ecosistemului , care te tine aproape de ea in vreme ce te plimba prin lume, prin maruntaie si prin lumina.
Cu grija, cu empatie, cu mana sigura. - Maria Manolescu Intr-un univers aflat la terapie intensiva, Ilinca Manescu indrazneste sa debuteze cu o distopie ecologica queer - intre noi fie vorba, e primul roman distopic queer din literatura romana publicat de o scriitoare queer -, care pune presiune pe ranile care dor atat colectiv, cat si individual: iubirea, epuizarea resurselor, dezbinarea societatii, lupta pentru supravietuire, spatiul privat devenit public, legatura dintre om si natura, pierderea (partiala a) umanitatii prin violente, abuzuri, putere.
Copiii ecosistemului e o distopie inteligenta si de o imensa tandrete, care ne reveleaza dorintele, umbrele si vulnerabilitatile noastre intr-o lumina hipnotica.
Cu profunzime de scriitoare-medic, Ilinca Manescu duce metafora literaturii ca radiografie pana in panzele cele mai luminoase.
Dar Nora continua sa caute lumina.
Nici macar implantul genetic pentru campania caruia lucra nu functioneaza pentru ea.
Isi va gasi Nora locul, libertatea, vocea intr-o lume aflata in pragul unei noi ere? Nora esueaza in toate: in relatia cu femeia iubita, cu parintii, cu nutriile adoptate.
Provocat de abuzurile din copilarie si din relatii - de iubire cu Ilora, de prietenie cu Kril ori Caramel si de (pseudo-)suport cu nutriile - si de traumele, suferintele si cruzimile din viata sa.
Pe masura ce noi informatii despre implant si efectele sale ies la iveala, pe fundalul divizarii societatii in luxili si non-luxili, tanara se confrunta cu intunericul din ea si din jurul ei.
O distopie ecologica queer Copywriter la Agentia de Publicitate a Pluricelularei 451, misiunea Norei e sa promoveze un implant cu gena luminiscentei, creat de Ecosistemul Autonom, cu scop aparent estetic.
Copiii ecosistemului
