Fonchito il vede in fiecare zi pe batranelul care sta pe banca de pe tarmul marii, cu privirea pierduta in zare, parca asteptand ceva.
Asculta…!.
Istorisirea lui e dulce-amara, presarata cu miracole si intamplari greu de crezut.
El ii povesteste micutului cele petrecute atunci si ii dezvaluie motivul pentru care spera, zi dupa zi, ca va revedea Corabia copiilor.
Manat de curiozitate, baiatul se duce la el, iar intre cei doi se infiripa o frumoasa, dar scurta prietenie.
Sfidand granitele timpului, batranelul facuse candva parte din primul grup de copii-cruciati care pornisera inspre Ierusalim.
Fonchito il vede in fiecare zi pe batranelul care sta pe banca de pe tarmul marii, cu privirea pierduta in zare, parca asteptand ceva
