Ce ma leaga oare pe mine de Pitesti, cand sufletul meu salasluieste parca in trupul acestui nuc batran, care a crescut din pamantul viei noastre de la Slatina, si tot in pamantul acesta o sa se prefaca in cenusa candva?...
Plang de necaz ca am ramas Corigent la limba romana..
Ce mult mai este pana la vara viitoare! Si pentru prima oara de cand nu mai sunt copil, plang si pentru altceva decat pentru o femeie...
La via noastra de la Slatina, pe care anul acesta n-am s-o pot vedea? Vai!...
Dar la vie?...
Dar de atunci si pana azi, de cate ori m-am mai gandit eu la Margareta?...
Din toamna cand m-am intors pe ploaie de la vie, la Pitesti, si am aflat ca Margareta plecase cu ofiterul de administratie la Constanta.
De cand n-am mai plans eu oare? A, da!...
De ce m-o fi pedepsit mama sa-mi petrec vara la Pitesti, cand vara nu este la fel peste tot locul, si vara mai frumoasa ca la via noastra de la Slatina nu poate fi nicaieri?...
Ce ma leaga oare pe mine de Pitesti, cand sufletul meu salasluieste parca in trupul acestui nuc batran, care a crescut din pamantul viei noastre de la Slatina, si tot in pamantul acesta o sa se prefaca in cenusa candva?..
