De ce copiii au deja tot felul de boli care nu se vindecă? De ce adolescenții își otrăvesc corpurile cu droguri sau se înfometează până mor? Oare infarctul miocardic cauzat de prea mult stres constituie un risc profesional normal? Oare cancerul este inevitabil, la fel ca și demența apărută la bătrânețe? Trebuie să ne resemnăm pur și simplu cu faptul că dezvoltăm boli, precum diabetul, reumatismul sau ulcerul gastric și să ne mulțumim cu un tratament axat pe simptom, deci cu niște remedii locale? Bazându-se pe experiența lor terapeutică, Franz Ruppert și colaboratorii săi arată că „bolile" nu sunt în niciun caz bazate doar pe predispozițiile organice, pe condiționarea vârstei sau pe expresia unor „gene rele", ci sunt rezultatul experiențelor de viață pe care nu le-am putut procesa din punct de vedere psihic, sunt consecințele traumelor psihice care se exprimă prin intermediul corpului nostru. - Annemarie Den. Însă cu fiecare operație și cu fiecare medicament își provoacă, eventual, noi leziuni traumatice.
Poate tocmai din cauza faptului că intuiește că are niște probleme neprocesate care îi provoacă anxietate, el are tendința să le evite și se agață și mai mult de durerile sale fizice ca strategie de supraviețuire în urma traumelor. Însă, un pacient cu dureri cronice la care s-a depistat o cauză organică poate să fi suferit traume, la fel ca orice altă persoană.
Corpul nu minte! - Franz Ruppert Cunosc pacienți cu dureri cronice care au suferit nu rareori mai multe intervenții chirurgicale și care au, de asemenea, boli interne.
De aceea se poate spune următorul lucru: în Corpul nostru este stocat adevărul cu privire la experiențele noastre de viață. În el rămân experiențele reale ale traumei, chiar dacă, în urma procesului de amorțire și a celui de clivaj, durerea, frica, furia, dezgustul sau rușinea nu mai pot pătrunde în experiența conștientă. Însă nu putem scăpa de Corpul nostru traumatizat.
Nimic nu pare a fi mai simplu decât să stingem lumina conștiinței atunci când realitatea devine insuportabilă.
O traumă psihică poate fi eliminată din conștient.
Harald Banzhaf este specialist în medicina generală, predă la Universitatea din Tübingen și coordonează un grup de cabinete particulare din Baden-Württemberg, dedicate medicinei integrative.
De același autor, la Editura Trei au mai apărut: Traumă, atașament, constelații familiale (2012) și Simbioză și autonomie (2015).
Franz Ruppert este specializat în psihoterapia traumei și este profesor la Universitatea Catolică de Științe Aplicate din München.
Aceste afirmații sunt susținute de cazurile prezentate în volumul de față de diferiți terapeuți care au lucrat cu metoda constelării intenției în scopul tratării problemelor psihosomatice.
De ce copiii au deja tot felul de boli care nu se vindecă? De ce adolescenții își otrăvesc corpurile cu droguri sau se înfometează până mor? Oare infarctul miocardic cauzat de prea mult stres constituie un risc profesional normal? Oare cancerul este inevitabil, la fel ca și demența apărută la bătrânețe? Trebuie să ne resemnăm pur și simplu cu faptul că dezvoltăm boli, precum diabetul, reumatismul sau ulcerul gastric și să ne mulțumim cu un tratament axat pe simptom, deci cu niște remedii locale? Bazându-se pe experiența lor terapeutică, Franz Ruppert și colaboratorii săi arată că „bolile" nu sunt în niciun caz bazate doar pe predispozițiile organice, pe condiționarea vârstei sau pe expresia unor „gene rele", ci sunt rezultatul experiențelor de viață pe care nu le-am putut procesa din punct de vedere psihic, sunt consecințele traumelor psihice care se exprimă prin intermediul corpului nostru
