Un eseu pe cat de lucid, pe atat de seducator, care arunca o lumina de laser asupra corpului in calitatea sa de construct cultural si asupra istoriei eliberarii sale, inca neincheiate.
Cu istetime si ochi critic, Olivia Laing analizeaza corpurile si toate limitarile de care s-au lovit, purtandu-ne intr-o calatorie a celor mai mari miscari de eliberare din secolul XX.
Primul ei roman, Crudo, aparut in 2018 si tradus la Curtea Veche Publishing in 2020, a fost premiat cu James Tait Black Memorial Prize, unul dintre cele mai vechi premii literare din Marea Britanie..
Prin scrisul ei, a devenit unul dintre reprezentantii majori ai schimbarii sociale, construind combinatii neasteptate de critica politica, biografie si memorialistica, psihologie si scriitura nomada.
Si-a facut debutul literar cu trei texte de nonfictiune: To the River (2011), The Trip to Echo Spring (2013) si The Lonely City (2016
Orasul solitar, Curtea Veche Publishing, 2021), pentru care a primit Premiul Windham–Campbell.
In 2019 a devenit membra a Royal Society of Literature, privilegiu acordat scriitorilor britanici pentru meritul de a fi sustinut literatura atat intre granitele tarii lor, cat si din postura de ambasadori culturali.
Articolele si studiile sale pot fi citite in publicatii precum The Guardian, frieze si New Statesman. 1977) este scriitoare si un important critic cultural.
Indiferent de poverile pe care le poarta, corpurile raman o sursa de putere, chiar si in epoca tehnologizata si automatizata pe care o traim.
Olivia Laing (n.
Corpuri bolnave, Corpuri discriminate, Corpuri prizoniere, Corpuri sexuale, Corpuri agresate, Corpuri ca instrumente ale protestului: scopul comun al acestor lupte a fost dreptul de a nu fi oprimat.
Trecand prin propriile experiente ca activista si ca practicanta de medicina alternativa, Laing analizeaza si chiar polemizeaza cu unele dintre cele mai importante si dificile figuri ale secolului trecut – Sigmund Freud, Susan Sontag, Christopher Isherwood, Andrea Dworkin, Nina Simone sau Malcolm X.
Corpul este o sursa de placere si durere, emanand uneori vulnerabilitate, alteori putere fara limite.
Un eseu pe cat de lucid, pe atat de seducator, care arunca o lumina de laser asupra corpului in calitatea sa de construct cultural si asupra istoriei eliberarii sale, inca neincheiate.
Cu istetime si ochi critic, Olivia Laing analizeaza corpurile si toate limitarile de care s-au lovit, purtandu-ne intr-o calatorie a celor mai mari miscari de eliberare din secolul XX
