Pentru mine, Etiopicele reprezintă, la egalitate cu Celticele, apogeul artei lui Pratt.
Pe lângă Cush, Corto are aici ca tovarăș de luptă un beduin care a studiat la Oxford, la Londra, la New York și la Paris (Corto îl ia peste picior zicându-i El Oxford ) și care nu se consideră aliat al englezilor decât provizoriu, în așteptarea unei revoluții populare (aceste povestiri au fost publicate într-o mare revistă de stânga, în epoca de apogeu a tiermondismului, iar tema anticolonială revine iar și iar).
Teritoriul respectiv aparține Imperiului Otoman, aliat în Primul Război Mondial cu Germania; în tabăra cealaltă sunt beduinii, aliați cu englezii.
Aventurile lui Corto în Marea Nordului se încheie în aprilie 1918; o lună mai târziu, îl descoperim în Peninsula Arabică, în deșertul Yemenului, în povestirea În numele lui Allah cel îndurător și milostiv, prima din prezentul album. (Andrei Gorzo) Albumul Etiopicele cuprinde patru povestiri care se desfășoară în 1918 și vin direct în continuarea celor șase povestiri europene – plasate în Veneția, Irlanda, Marea Britanie și Franța, pe parcursul ultimilor doi ani ai Primului Război Mondial – culese sub titlul albumului precedent, Celticele.
Pentru mine, Etiopicele reprezintă, la egalitate cu Celticele, apogeul artei lui Pratt
