O noua carte despre crezul crestin ar putea parea un demers care contrasteaza cu spiritul epocii. -Danut Jemna, Iasi, 2020.
Incercam o evaluare a anumitor aspecte care tin de natura si rolul temeiurilor credintei ca o suma de reprezentari conceptuale sau de enunturi rationale care constituie cadrul experientei umane in lume, potrivit revelatiei biblice.
Acest lucru presupune o prezentare a crezului intr-o versiune mai putin tehnica si care pune mai bine in evidenta implicatiile asumarii acestor adevaruri pentru viata celui credincios.
Preferam o versiune care incearca aducerea crezului mai aproape de cititorul si credinciosul contemporan.
Nu se respecta nici varianta unei abordari de tip exegetic (asa cum o intalnim la Parintii bisericii sau la anumiti teologi de mai tarziu) si nici cea a unei analize a surselor si istoriei dezvoltarii lor ulterioare.
Partea a doua este dedicata analizei articolelor crezului intr-o varianta diferita de abordarile clasice.
In prima parte, este prezentata tema credintei si importanta crezului atat pentru fiecare credincios in parte, cat si pentru comunitatea crestina.
Lucrarea este structurata in doua parti.
Aceasta carte reprezinta o incercare de analiza a crezului crestin formulat la Conciliul de la Constantinopol, in anul 381.
Ca atare, si generatiei actuale ii revine sarcina de a reflecta asupra elementelor care definesc identitatea crestina si de a le utiliza in relatie cu intrebarile pe care le solicita viata de credinta contemporana.
Fiecare generatie de credinciosi trebuie sa depuna efortul intelegerii si asumarii fundamentelor credintei transmise de inaintasi.
Ideea unei carti despre crez nu reprezinta o noutate, ci un reflex de normalitate a experientei crestine in contexte mereu noi si cu provocari specifice.
Crestinii sunt pusi mereu in fata unor interogatii care, pe de o parte, tin de specificul experientei credintei in lume, una mereu supusa evaluarii, si, pe de alta parte, de provocarile mereu noi ale transformarilor culturii si civilizatiei umane.
Cum s-ar putea plasa un crestin intr-un asemenea cadru? Ce presupune raportarea la acest nou context pentru identitatea si misiunea crestina? Daca adevarul este relativ, cum il mai poti comunica fara sa fii acuzat de radicalism si fundamentalism? Are dreptate Jean-Luc Marion cand ne propune o logica a comunicarii ca dialog, ca exercitiu de plasare la masa mai multor adevaruri? Ar insemna asta o renuntare la identitatea crestina sau mai degraba un efort suplimentar de insusire a ei, precum si capacitatea de a pune aceasta identitate in dialog cu alte oferte religioase si filosofice? Seria intrebarilor de acest tip ar putea continua si este una pe deplin justificata.
Se vehiculeaza de ceva vreme, in spatiul public, termeni precum cel de post-adevar sau cel de post-crestinism.
O noua carte despre crezul crestin ar putea parea un demers care contrasteaza cu spiritul epocii
