Sfinţii apostoli "au văzut şi au crezut" (In 20,29).
Vasile Mihoc.
Dr.
Prof.
Pr.
De aceea, treyirea credinţei în inimă necesită impulsul supranatural al harului.
Ca oarecând Daniel, credinciosul creştin e mereu în situaţia de a-şi sârgui inima să înţeleagă.
Iată adevărul care stă la baza teologiei, a întregii cugetări creştine! Pe de altă parte însă, credinţa implică depăşirea a tot ceea ce poate cuprinde înţelegerea omenească. "Dumnezeu nu e un tată care scrie temele şcolare ale copiilor săi" (Hans Urs von Balthasar).
Astfel, Revelaţia, nici în stadiul ei ultim şi suprem, nu anulează efortul omului de a înţelege.
Căci noi, cei după Apostoli, credem pe temeiul mărturiei lor şi înţelegerea noastră nu este mai puţin soliciatată în verificarea şi asimilarea acestei mărturii, în formularea şi actualizarea ei.
Dar nu numai credinţa lor s-a putut sprijini pe o verificare raţională.
Sfinţii apostoli "au văzut şi au crezut" (In 20,29)
