Ninge viscolit peste Cotroceni, orasul s-a ascuns sub zapada, un foc pitic abia palpaie in soba care nu mai izbuteste sa se incalzeasca de cateva zile bune, aripa vantului izbeste ferestrele dusmanos, lumina diminetii e de cenusa, insa eu sunt iar departe, la Slatioara, sub clapele masinii de scris se infiripa o dimineata senina, cotropita de o vipie ca un parjol, „nici paparudele nu mai au nicio putere” zice Victorita lui Usurelu iesita cu noapte-n cap in pridvor sa vada daca au venit nemernicii la sapat fantana si nemernicii iar n-au venit.
Alt tavalug al istoriei ar fi trecut acum peste el, insa de sub acest tavalug s-ar fi ridicat cu nadejde...
Dinu SARARU.
Naita Lucean a ramas o amintire... adica a scapat de griji, a scapat de rautati, a scapat de necazuri, a scapat de tot si de toate...
Lui Naita Lucean nu-i mai pasa... „Daca nici parintele cu amaratul de Culita, cand or iesi cu prapurele, nu aduc ploaia, s-a sfarsit cu noi, pierim arsi de vii” – se vaita ea fara s-o auda cineva – vine vorba lui bietu Naita Lucean: „La Cornu Caprei, numai dracu, cand i-o pune foc, se mai dumnezeieste lumea” – si uite – melita ea singura, in pragul usii – am ajuns si la vorba lui, insa lui ce-i mai pasa... „Decat sa injugi cu Ilie Gaita mai bine sa mori” – zice ea iar, cu ochii pe razboiul de lemn pus peste gura fantanii unde ar fi trebuit sa se afle demult fantanarii.
Ninge viscolit peste Cotroceni, orasul s-a ascuns sub zapada, un foc pitic abia palpaie in soba care nu mai izbuteste sa se incalzeasca de cateva zile bune, aripa vantului izbeste ferestrele dusmanos, lumina diminetii e de cenusa, insa eu sunt iar departe, la Slatioara, sub clapele masinii de scris se infiripa o dimineata senina, cotropita de o vipie ca un parjol, „nici paparudele nu mai au nicio putere” zice Victorita lui Usurelu iesita cu noapte-n cap in pridvor sa vada daca au venit nemernicii la sapat fantana si nemernicii iar n-au venit
