„Cititorii Monicai Pillat vor fi surprinsi, cred, de aceste fantezii onirice pline de prospetime.
Ca si cum incheie simbolic intreaga constructie (scrisul este un ca si cum), accentuand umbrele personajelor.“ Ioana Parvulescu.
Deghizari dezvolta triunghiul amoros clasic, dar pendularea personajului Flavia intre cele doua lumi – una reala si una inventata – este, din nou, scutul contra banalitatii.
Alunecarea din realitate in fictiune si inapoi e facuta cu maiestrie si, in ciuda afinitatilor cu cei pomeniti, proza e vadit originala.
E dramatica (ar putea fi chiar dramatizata!) si are vraja.
Cel mai mult mi-a placut Jocul lui Sebastian Onir, miezul volumului, in care am vazut ecouri din Jocul de-a vacanta de Mihail Sebastian, din Pirandello, din Borges si din postmodernisti.
Dar sa nu ne lasam inselati de aparente: intre capcanele intinse cititorului la fiecare cotitura a naratiunii, cea mai primejdioasa este plasa deasa a melancoliei.
Un pahar plin de spuma, ca sampania.
Un joc cu noi, cititorii de azi.
Un triptic ludic, cu ecouri din romanul-foileton de secol 19.
Cartile sunt viata, viata este ca o carte si, la un moment dat, e greu sa le mai distingi.
Trei proze intre care exista coridoare secrete si o singura idee calauzitoare: oricare dintre noi poate deveni personaj, viata ni se poate transforma pe neasteptate in fictiune, iar revenirea deplina la ce-am fost nu mai e posibila. „Cititorii Monicai Pillat vor fi surprinsi, cred, de aceste fantezii onirice pline de prospetime
