Cu un cuvint inainte al Margaretei Dorian si o prefata de Valentin Protopopescu.
Adina Keneres.
Cei care se mai intreaba cum poate arata intelepciunea in vremuri de prigoana-de razboi-de scalambaiala ideologica gasesc cu siguranta un raspuns in ansamblul Jurnalului lui Emil Dorian.
Incheie cu un poem : o noua sansa de grotesc pentru omenire, o greseala proaspata care asteapta sa se coaca.
Cu citeva luni inainte de a muri, Emil Dorian, grav bolnav, citeste despre raportul lui Hrusciov la Stalin si scrie ultimele sale pagini grave despre aproximatii si aberatii de sistem.
Cortina : 1956.
Iar daca luciditatea si sensibilitatea erau si ele prezente fara ragaz, ca in cazul de fata, notele de Jurnal devin un bun pretios : inregistreaza neasezarea straturilor umane, inadecvarea literaturii la cererile maximaliste ale propagandei, intilniri cu comisari nesiguri si cenzori improvizati, cu antisemiti de toata mina, cu impostori de toate gradele, imagini ale orasului care se schimba zvircolindu-se si ale naturii nesimtitoare dar adinc simbolice, ca pentru orice om cultivat. in categoria a doua sau chiar a treia de « privilegiati », linistea de viata si de spirit nu era deloc asigurata. si totusi ! Emil Dorian nu face parte dintre alesii de categoria intii.
Dorian, om de stinga de cind se stie, care frecventeaza lumea literara aprobata sau tolerata de noul regim comunist, pare la adapost de zguduiturile nedrepte ale sortii impartasite de milioane de romani.
Dar nu toata lumea le-a trait la fel. in schimbarile uriase prin care trecea Romania atunci, nefericirea si nemultumirea par la locul lor.
Discutia cu propria constiinta este in epoca 1949-1956 mai apasata decit in anii anteriori, caci si vremurile erau apasatoare. si aceasta mereu fata de sine.
Desigur, indoindu-se, crispindu-se, justificindu-se, jubilind, deplingind.
Notele sale dintre 1949 si 1956 completeaza o lunga experienta scriptica in care om, tata, medic, autor si cetatean isi trec vocile distincte prin numeroase registre, fiecare raminind fidela siesi.
Odata cu acest volum, Jurnalul inceput de Emil Dorian in tinerete isi joaca actul ultim si cortina.
Cu un cuvint inainte al Margaretei Dorian si o prefata de Valentin Protopopescu
