In randurile ce urmeaza nu caut sa infatisez personalitatea autorului acestei povesti vitejesti, cum o numeste dansul, a carei a treia tiparitura se prezinta acum cititorilor, dupa cererea lor staruitoare, cum nici nu voi face vreo pretuire sau judecata asupra cuprinsului ei.
Cele ce aveam de spus asupra tatei le-am spus in ale mele Marturisiri, iar cat despre pretuire, ea este aratata de insasi nevoia ce a fost de a da la iveala aceasta noua tiparitura.
Ceea ce urmaresc prin randurile de fata este sa dau cititorului cateva lamuriri asupra cartii.
Tata a fost, intre altele multe, un patimas cititor de romane istorice.
ROSETTI.
O fac din indemnul de a aduce o smerita slavire amintirii tatei si de a fi de folos acelora ce cauta in vitejia trecutului taria morala pentru vremile eroice ce le traim.
GENERAL R.
A doua tiparitura in volum s-a facut in 1924, la Viata Romaneasca din Iasi, in 3 volume.
Sfarsindu-se de mult si aceasta a doua tiparitura, am fost solicitat din numeroase parti sa ingadui o alta.
Sturdza si infatisa in coltul din dreapta de sus ruinele Cetatii Neamtului; in mijloc un calaret moldovean cu sabia scoasa, pe cand in fund fugeau calareti dusmani, iar in coltul din dreapta, de jos era o pecetie moldoveneasca.
R.
Cuprindea 603 pagini iar coperta, tiparita in ros si negru, fusese desenata de C.
Bratanescu din Bucuresti.
G.
In volum s-a tiparit mai intai in 1905 la Tipografia &bdquo
Universitara&ldquo
A.
O spunea in scrisorile sale catre Ion Bianu, aparandu-se cu adeverirea cronicarului Miron Costin, ca pentru a scrie „gand slobod si fara valuri trebuieste“.
La inceput povestea trebuia sa se numeasca Paunasul Codrilor; curand insa capata numele de: CU PALOSUL, poveste vitejasca din vremea descalecatului Moldovei si cu, acest titlu s-a publicat in foiletonul ziarului Epoca, 1 noemvrie 1904 –12 aprilie 1905.
Mai era un tot atat de patimas cercetator al trecutului nostru si un deosebit de fermecator povestitor.
Ragazul ce-i dadu odihna silita ce-i fu pricinuita de caderea guvernului Lascar Catargi in toamna 1895, il facu sa-si puna in lumina aceste insusiri si sa inceapa a asterne pe hartie (la Gadinti, in iarna 1895/96) si sa inchege intr-un singur tot, franturi de povestiri ce le avea in minte de mai multi ani.
Lucrul mergea greu, la inceput, din pricina grijilor ce-l stapaneau.
In randurile ce urmeaza nu caut sa infatisez personalitatea autorului acestei povesti vitejesti, cum o numeste dansul, a carei a treia tiparitura se prezinta acum cititorilor, dupa cererea lor staruitoare, cum nici nu voi face vreo pretuire sau judecata asupra cuprinsului ei.
Cele ce aveam de spus asupra tatei le-am spus in ale mele Marturisiri, iar cat despre pretuire, ea este aratata de insasi nevoia ce a fost de a da la iveala aceasta noua tiparitura.
Ceea ce urmaresc prin randurile de fata este sa dau cititorului cateva lamuriri asupra cartii.
Tata a fost, intre altele multe, un patimas cititor de romane istorice
