Întotdeauna mi-a plăcut să văd cum o ceaşcă de ceai aduce oamenii împreună.
Uneori, acest gest simplu de bunătate este suficient pentru a începe o prietenie..
Regina învaţă că, indiferent de ce fel de ceai bei, ceaşca perfectă este cea pe care o prepari tu însuţi şi o bei împreună cu ceilalţi.
Copiii pe care îi întâlneşte în Japonia, India şi Turcia o învaţă să facă ceai şi să fie mai deschisă la minte, mai independentă şi mai generoasă.
Am înţeles imediat că trebuie să pornească într-o aventură pentru a afla secretul ceştii perfecte de ceai şi că povestea ei va onora diversitatea bogată de tradiţii ale ceaiului de peste tot din lume.
Când am decis să scriu această carte, mi-am imaginat o regină răsfăţată, care bea ceai singură şi care este, pe zi ce trece, tot mai tristă.
Peste tot în lume, multe culturi au introdus ceaiul, fiecare în felul său, în viaţa de zi cu zi. În Turcia, ceaiul a devenit o parte esenţială a culturii locale în ultima sută de ani, după ce cafeaua s-a scumpit.
La scurtă vreme, această băutură energizantă a devenit populară şi în întreaga Indie. Însă pe la mijlocul anilor 1800, India era colonie britanică, iar muncitorii indieni de pe plantaţii produceau cantităţi imense de ceai pentru a satisface cererea de ceai din Britania. În India de Nord, oamenii fierbeau de multă vreme frunzele de ceai de-acolo.
Pe la 1600, negustorii de la Compania Britanică a Indiilor de Est au adus probabil ceai chinezesc în Britania (care este acum Regatul Unit).
Călugării japonezi, care au studiat în China, au introdus ceaiul în propria lor cultură.
Secole mai târziu, a devenit ceva obişnuit şi în alte părţi ale lumii.
Cum a devenit ceaiul o băutură atât de populară pe tot Pământul? Oamenii din China antică au început să bea ceai acum patru mii de ani, la început ca leac iar apoi ca băutură de zi cu ci.
Pretutindeni în lume, ceaiul ne dă ocazia să ne aşezăm, să ne relaxăm şi să ne conectăm cu ceilalţi.
Nici nu ştiu cum de ne-am înţeles, dar poate că acesta este efectul magic al ceaiului.
Am stat de vorbă ore întregi, deşi eu nu vorbeam turcă, iar ei nu vorbeau engleză.
Cândva, am petrecut o după-amiază bând ceai cu o familie turcă pe care am cunoscut-o în vârful unui munte. Întotdeauna mi-a plăcut să văd cum o ceaşcă de ceai aduce oamenii împreună
