Mihail Sebastian face in Cum am devenit huligan o apologie a neinregimentarii, a libertatii de gandire, precizand compromisurile spiritelor ce cautau ordine. (Mihail Sebastian).
E un civil.
Spiritul critic n-a avut niciodata uniforma. [...] Se circula greu astazi prin lumea ideilor, fara uniforma.
Acest lucru se va razbuna astazi sau peste o suta de ani, dar se va razbuna.
Este si in marxism, si in fascism o lipsa de viata si un abuz de scheme care le face din capul locului artificiale.
Marxismul si fascismul pot cuprinde o suta de adevaruri politice si economice decisive, dar amandoua pornesc de la o groaznica ignorare a omului.
La sfarsitul lor, dezgustul insa vine fara gres.
Noptile de chef tin uneori foarte mult in istorie: ani si decenii, daca nu veacuri.
Noaptea de chef va trece insa, si in zori va veni dezgustul.
De aceea, orice dictatura, fascista sau comunista, debuteaza prin suprimarea lui...
Exista un singur dusman care le poate sta impotriva: spiritul critic.
Ele sunt eficace, si asta e de ajuns.
Ca sunt dezonorante sau nu, putin intereseaza.
Corurile, marsul in cadenta si simbolurile vagi, aceste betii psihologice, sunt materia prima a oricarei dictaturi.
Este aici si o reglare cu propriile cedari, dar mai ales o impacare cu istoria, si nu numai aceea trecuta, ci si aceea care va sa vina.
Mihail Sebastian face in Cum am devenit huligan o apologie a neinregimentarii, a libertatii de gandire, precizand compromisurile spiritelor ce cautau ordine
