Autorul "face literatură" în mod deliberat, dar nu dincolo de limitele impuse de realitatea tragică a experienţelor relatate (ale sale sau ale altora, dintre care mulţi au părăsit deja această lume); strădania se îndreaptă, în mod evident, spre decantarea esenţialului, cu accent pe latura psihologică şi morală; personaje se ridică, treptat, de la cazuri la tipuri, dezvoluind o umanitate complexă, răstignită parcă pe crucea dintre rai şi iad.
Răzvan Codrescu.
Sfidând judecăţile simpliste, "rezistenţa" şi "căderea" au parcă aceeaşi măreţie tragică şi denunţă laolaltă o istorie ajunsă la liumitele extreme ale abjecţiei şi perversiunii.
Autorul "face literatură" în mod deliberat, dar nu dincolo de limitele impuse de realitatea tragică a experienţelor relatate (ale sale sau ale altora, dintre care mulţi au părăsit deja această lume); strădania se îndreaptă, în mod evident, spre decantarea esenţialului, cu accent pe latura psihologică şi morală; personaje se ridică, treptat, de la cazuri la tipuri, dezvoluind o umanitate complexă, răstignită parcă pe crucea dintre rai şi iad
