ediție îngrijită şi cuvânt înainte de Grigore Vida „Numai în cuvintele limbii tale se întâmplă să-ţi amintești de lucruri pe care nu le-ai învăţat niciodată. Îmbogăţiţi cu aceste materiale noi, nu ne rămâne decât să-l însoţim pe filozof în coborârea sa în adâncurile limbii române.“ — GRIGORE VIDA.
De asemenea, sunt reproduse în Anexă șase articole publicate în serialul «Creaţie și frumos» din revistă, dar neincluse în volum, precum și alte trei articole de la începutul proiectului lui Noica, rămase și ele în paginile periodicelor.
Ediţia de faţă redă toate diferenţele semnificative între cele trei straturi de text, astfel încât, pentru Prima oară, cititorul are acces la pasajele eliminate de cenzură, putând urmări în același timp evoluţia stilului și gândului noician.
Sunt însă tot atâtea straturi de cenzură, ceea ce face ca versiunea din Cuvânt împreună să fie deopotrivă cea mai șlefuită și cea mai mutilată.
Ele fuseseră publicate iniţial ca seriale de articole în diferite reviste ale vremii, iar această versiune originară aștepta să fie dezgropată pentru a constata că există de fapt trei straturi ale textelor.
Erau reunite, într-o formă revizuită, cele două lucrări în care Noica pătrunsese în «partea uitată» a unor cuvinte, dezvăluind o bogăţie nebănuită: rostirea filozofică românească (1970) și Creaţie și frumos în rostirea românească (1973).
Dar atâta vreme cât se vorbesc limbile popoarelor, și nu ale mașinilor, suntem datori să credem că s-ar putea ivi unul.“ — Constantin Noica „Apărut în ultimul an de viaţă al lui Noica, volumul Cuvânt împreună despre rostirea românească încheia proiectul său, început cu douăzeci de ani mai devreme, de explorare a «zăcămintelor filozofice ale limbii românești». …Ce e de făcut, la drept vorbind, cu asemenea cuvinte, nu știm: un Eminescu al gândirii românești n-a apărut încă.
Ce stă sub ea poate fi bun, dar trebuie făcut cu adevărat bun, trebuie răs-bunat.
Am vroit să pătrundem în «uitarea» românească.
Iar acesta e actul de cultură: să înveţi noutatea ca și cum s-ar ivi din tine.
Cum altfel am putea da folosinţă vie cuvintelor? Dar dacă în orice cuvânt există o parte de uitare, este totuși vorba de uitarea noastră și ea devine propria-ne amintire.
Căci orice cuvânt este o uitare și în aproape oricare s-au îngropat înţelesuri de care nu mai știi.
ediție îngrijită şi cuvânt înainte de Grigore Vida „Numai în cuvintele limbii tale se întâmplă să-ţi amintești de lucruri pe care nu le-ai învăţat niciodată
