La mai bine de trei veacuri distanta, de cand Dimitrie Cantemir a redactat Descriptio Moldaviae, un alt moldovean, Vicu Merlan, ivit pe lume in satul Isaiia, ne surprinde printr-un dar de zile mari: o "Descriere" sui generisa patriei strabune.
Aceasta dupa mai bine un veac si jumatate de propulsare sub gir academic a mitului scandalos dupa care poporul roman s-ar fi zamislit prin contopirea invadatorilor "romani" (cei mai multi dislocati din provinciile asiatice ale Imperiului "latin"!) cu populatia bastinasilor "Daciei fericite" (in lat.: Dacia Felix, respectiv Dacia Traiana), iar limba acestuia ar reprezenta un mixtum compositum, rezultat din suprapunerea influentelor lexicale datorate asiaticilor "asezati" pe parcursul a 5-6 veacuri din primul mileniu crestin la sudul si la nordul Dunarii, respectiv la vestul riului Tisa (ne referim in special la slavi, bulgari, sirbi si maghiari), peste "substratul latin", care substrat nu mai reprezenta de peste un veac limba vorbita in Italia si-n provinciile cucerite de romani in afara Peninsulei Italice..
Evenimentul editorial reprezinta un moment remarcabil in efortul mesianic si tot mai staruitor (atat in tara, cat si-n strainatate) de scoatere la suprafata a adevarului privind "simbolurile, legendele si traditiile" neamului romanesc, cu radacini adanc infipte in trecutul continentului european.
Dacia esoterica se numeste cea de-a 16-a carte purtind semnatura profesorului-arheolog, iar ea a aparut la Editura Ganesha din Bucuresti, in doua volume, ce desfasoara (prin cele 976 pagini) 12 capitole cu 121 subcapitole, structurate la rindul lor intr-un suvoi de subdiviziuni si compartimentari aferente.
La mai bine de trei veacuri distanta, de cand Dimitrie Cantemir a redactat Descriptio Moldaviae, un alt moldovean, Vicu Merlan, ivit pe lume in satul Isaiia, ne surprinde printr-un dar de zile mari: o "Descriere" sui generisa patriei strabune
