Aceasta carte este un document despre om, iar omul e o vrabie, asezata pe spatele altui om, dar adesea e si un tata, asezat peste un alt tata, si istoria este un sir de tati care mostenesc unii de la altii documentul, adica identitatea, apartenenta, legea, oboseala, cuvintele fundamentale, sentimentele neexprimate. - Bogdan Ghiu.
Sebastian Sifft scrie o poezie utila, cu care se poate lucra, de la care se poate porni.
Iar poezia e Babel, amesteca limbile, limbajele, lumile.
Textele lui imi amintesc de Mazilescu si de Naum, de alchimia lor inaparenta, de munca depusa neincetat, dar mereu parca inainte, pentru a putea sa vorbesti clar o clipa, doua, sa articulezi clar cateva cuvinte – numai prin poezie putem ajunge din nou sa vorbim.
Adica reconstituie carnea atrofiata, materialitatea in curs de evacuare, luptand impotriva anesteziei sociale.
Poemele lui delimiteaza mici saloane (rezerve de rearticulare a sensului) in care, demn si profesional, dar modest si civil – bland –, poetul trateaza. - Svetlana Carstean Discret, fin, precis, eficient – alb –, fara miscari de prisos, aproape fara sa se simta, Sebastian Sifft opereaza.
Sebastian Sifft tocmai a inventat un nou fel de a scrie despre paternitate si noua formula ii apartine in mod exclusiv.
Si tot atata confuzie intre Dadi cel mic care striga dupa tata si Dadi cel mare care-si spune tata.
Pe cata dragoste si duiosie exista in acest volum surprinzator al lui Sebastian Sifft, pe atata autoironie, neputinta, furie a rutinei si cruzime se lasa descoperite.
Aceasta carte este un document despre om, iar omul e o vrabie, asezata pe spatele altui om, dar adesea e si un tata, asezat peste un alt tata, si istoria este un sir de tati care mostenesc unii de la altii documentul, adica identitatea, apartenenta, legea, oboseala, cuvintele fundamentale, sentimentele neexprimate