Exprimarea furiei a fost condamnata mereu si nici in prezent nu se bucura de o reputatie prea buna.
Nu numai ca invatam sa ne temem de furie si de conflict, dar evitam sa punem intrebari precise si sa facem declaratii clare daca banuim inconstient ca, facand aceste lucruri, diferentele noastre de opinii vor fi expuse si il vom face pe celalalt sa se simta incomod, sfarsind prin a ramane singure.”.
Dansul furiei este bestseller New York Times, cu vanzari care depasesc trei milioane de exemplare, si a fost tradus in mai mult de treizeci si cinci de limbi.*„Senzatia ca gandurile li se incalcesc, incapacitatea de a articula cuvintele si senzatia ca nu sunt prea destepte – iata reactii des intalnite printre femeile care lupta sa ia atitudine intr-o anumita directie.
Pentru a impiedica furia sa degenereze sau sa ne altereze relatiile de familie, este necesar sa invatam sa ne comunicam limpede nevoile si dorintele, sa nu ne straduim sa ii schimbam pe ceilalti si sa ne aparam ideile si convingerile intr-un mod asertiv.
Dupa cum explica autoarea, furia ne poate semnala multe lucruri: ca suferim, ca ceva nu merge bine, ca nevoile noastre nu sunt implinite in mod adecvat, ca e nevoie de o schimbare.
Harriet Lerner se numara printre acesti invatatori intelepti.
Cu atat mai mult cu cat obiectul nemultumirii este partenerul, un parinte sau copilul.
Prea putini ne spun ca furia este o emotie legitima, fireasca si, de multe ori, salutara.
Suntem educati si sfatuiti in spiritul concilierii, al mascarii adevaratelor noastre emotii, de dragul aparentelor sociale.
Manifestarea furiei, in special de catre femei, atrage dupa sine diverse etichetari: slabiciune, defect de caracter, impolitete, proasta-crestere.
Exprimarea furiei a fost condamnata mereu si nici in prezent nu se bucura de o reputatie prea buna
