Capabila sa poetizeze pe mai multe registre, trecand cu nonsalanta de la lirica de notatie la lirica de viziune, posedand o admirabila stiinta de a „taia” versul care se incarca astfel de potential energetic si dramatism, astazi Diana Geacar pare sa justifice entuziasmul cu care Adrian Urmanov ii saluta, in 2005, cartea de debut.
Octavian Soviany Daca ostentatia ei prefera codurile revoltatelor gen Sylvia Plath ori Anne Sexton, discretia Dianei Geacar camufleaza oarecum neasteptat o poeta livresca, in cel mai nobil-cistelecanian inteles al conceptului.
Radu Vancu.
Capabila sa poetizeze pe mai multe registre, trecand cu nonsalanta de la lirica de notatie la lirica de viziune, posedand o admirabila stiinta de a „taia” versul care se incarca astfel de potential energetic si dramatism, astazi Diana Geacar pare sa justifice entuziasmul cu care Adrian Urmanov ii saluta, in 2005, cartea de debut.
Octavian Soviany Daca ostentatia ei prefera codurile revoltatelor gen Sylvia Plath ori Anne Sexton, discretia Dianei Geacar camufleaza oarecum neasteptat o poeta livresca, in cel mai nobil-cistelecanian inteles al conceptului.
Radu Vancu
