De bono coniugali. -Violeta Barbu.
In acele vremuri, cuvantul este rostit rar, in afara contextelor teologice; si mai rar il gasim investit cu un sens.
Aceasta carte s-a dorit sa fie mai intai un posibil raspuns la intrebarea cum isi cautau oamenii din Tara Romaneasca, barbati si femei, fericirea in familie in veacul al XVII-lea.
In ea isi gaseste expresia cea mai profunda dorinta umana, care este setea de fericire: "
Fericirea nu e oare acel lucru pe care toti il vor si nu e nimeni care sa nu si-l doreasca?" .
Dar toate acestea sunt partase si la ordinea iubirii si, de aceea, caritatea conjugala este temeiul celorlalte trei bunuri.
De aceea bunurile conjugale, scria Sfantul Augustin, sunt: nasterea de prunci, fidelitatea si sacramentul.
Ele fac parte din natura binelui, care este izvorul fiintei, al vietii.
O istorie a familiei din Tara Romaneasca in secolul al XVII-lea Pentru Sfantul Augustin, al carui titlu l-am preluat pentru a-l pune in fruntea acestei carti, casatoria si familia sunt un bine.
De bono coniugali
