Fructificind experienta personala a autoarei, romanul De ce fierbe copilul in mamaliga exploreaza, din perspectiva naivitatii infantile, tumultuoasa lume a circului, orbitoare in aparenta, dar pindita permanent de tragism si de spectrul mortii. «E frumos, neasemuit de frumos, pentru ca e adevarat», spunea undeva un personaj din Dostoievski.” - Mircea Cartarescu.
Valoarea acestui document consta in adevarul lui, in acelasi timp artistic si existential.
Din aceasta copilarie mutilata razbeste tipatul cosmaresc al cartii, jetul ei de viziune celesta si singe.
Un Dumnezeu-capcaun domina, cu «dinti cit lopetile», lumea aceasta de desene strimbe, iar copilul din fioroasa poveste spusa de sora vitrega e mica Aglaja insasi, jertfa care fierbe in fata lui, in cazanul infernal cu mamaliga clocotita.
O lume kitsch si totusi nostalgica, amintind frapant de poemele in proza ale altui disparut inainte de vreme, Cristian Popescu.
Din carte nu lipsesc observatiile de mare acuitate cu privire la realitatile sociale si politice din Romania ultimelor decenii comuniste.„E o lume din care lipsesc dragostea si mila si in care umanitatea se intinde peste fete grotesc ca un ruj ieftin.
Fructificind experienta personala a autoarei, romanul De ce fierbe copilul in mamaliga exploreaza, din perspectiva naivitatii infantile, tumultuoasa lume a circului, orbitoare in aparenta, dar pindita permanent de tragism si de spectrul mortii
