Hegel si Nietzsche constituie cei doi termeni finali intre care evolueaza evenimentele propriu-zise ale istoriei spiritului german in secolul al XIX-lea.
Implicatiile teologice ale filosofiei istoriei, Editura Tact, Cluj, 2010] (1949).. rom.: Istorie si mantuire.
The theological implications of the philosophy of histoy [ed.
Ruptura revolutionara in gandirea secolului al nouasprezecelea, Editura Tact, Cluj, 2013] (1939), Meaning in history. rom.: De la Hegel la Nietzsche.
Der revolutionäre Bruch im Denken des neunzehnten Jahrhunderts [ed.
Lucrari principale: Nietzsches Philosophie der ewigen Wiederkehr des Gleichen [Filosofia lui Nietzsche a eternei reintoarceri a aceluiasi] (1935), Von Hegel bis Nietzsche.
Operele sale complete au fost publicate in 9 volume (1981-1988).
Dupa 1952 a revenit in Europa ca profesor la Universitatea din Heidelberg.
In 1941 s-a mutat in Statele Unite ale Americii, tinand cursuri, seminarii si conferinte la diferite institutii de invatamant superior, printre care New School for Social Research din New York (1948-1952).
Dupa un stagiu de cercetare la Roma (1935-1936), a predat in Japonia, la Universitatea Tohoku din Sedai (1936-1941).
A studiat biologia si filosofia la universitatile din Freiburg si Marburg.
Karl Löwith (1897-1973), filosof german.
Caci abia secolul al XX-lea a explicat si a facut explicabile evenimentele propriu-zise ale secolului al XIX-lea.
A transcrie istoria nu inseamna, insa, a falsifica puterea irevocabila a celor petrecute o data pentru totdeauna, pentru a le spori vitalitatea sacrificand adevarul, ci inseamna a da satisfactie acelei realitati biografice potrivit careia pomul e cunoscut dupa roadele lui, iar in fiu recunoastem tatal.
In opozitie cu acea forma academic rigida pe care obisnuiesc sa i-o dea sistemului hegelian cunoscatorii acestuia, dar si cu falsificarea populara a scrierilor lui Nietzsche de catre veneratorii lui, telul studiilor ce urmeaza este acela de a evoca veridic epoca de la Hegel pana la Nietzsche si de a \'transcrie&\' astfel istoria filosofica a secolului al XIX-lea in orizontul prezentului.
Dar pentru ca opera lui Hegel a fost privita de obicei ca o culme stralucita a sistemului idealismului, iar din scrierile lui Nietzsche s-au extras aleatoriu portiuni pentru o utilizare oportunista, se impune o anumita prudenta in privinta fiecaruia dintre ei.
Hegel si Nietzsche constituie cei doi termeni finali intre care evolueaza evenimentele propriu-zise ale istoriei spiritului german in secolul al XIX-lea
