Cetatea noastră este în ceruri, spune Sfântul Apostol Pavel (Filipeni 3: 20).
Iar cu duhul veșniciei întâmpină și viața cotidiană..
Nu o interesează nimic altceva.
Deoarece Biserica numai acest fapt îl trăiește. Și doar că le amintește cineva [pe toate acestea], se simte mulțumit! Închipuiți-vă că deja le și trăiește! Și de remarcat că Biserica ne cheamă la acest fapt.
Aceasta este legătura noastră cu timpul: să-l transformăm în veșnicie. Însă, ce lucru minunat este ca să trăiască cineva de acum, prin cultivarea acestei gândiri și a acestor virtuți, în starea Împărăției veșnice a lui Dumnezeu, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.
Orice ai face, se distruge.
Oricâți ani ai trăi, chiar și o sută cincizeci de ani, sunt foarte puțini.
Oricâte ai dobândi în această lume, toate acestea sunt puține.
Viața noastră, cugetarea noastră, petrecerea noastră zilnică, gândirea noastră, perspectiva noastră nu au de-a face cu cele pământești, cu cele temporale, cu cele spațiale, ci au de-a face cu cele veșnice, cu cele duhovnicești.
Cetatea noastră este în ceruri, spune Sfântul Apostol Pavel (Filipeni 3: 20)
