Exista si in zilele noastre oameni ai lui Dumnezeu la Atena! Cine sa-si inchipuie ca pe unul din cele mai zgomotoase bulevarde ale ei, bulevardul Alexandras, la numarul 59, la Demisolul unui bloc, traia si lucra duhovniceste, conducand suflete la Dumnezeu, un duhovnic atat de smerit, atat de nevazut, atat de simplu! In acest mic apartament gaseai un parinte duhovnicesc precum cei despre care citim in Pateric, cu smerenie adanca, marinimie fina, mare discernamant, multa iubire.
Traducere din limba greaca deCristian Spatarelu..
Abis este lumea duhovniceasca.
Prin tacere e mai bine.
Dumnezeu este prezent, fie ca stim asta, fie ca nu.
Inceputul "noii vieti".
Dupa har sa ne impartasim cu energia nezidita a lui Dumnezeu.
Cu cat ne smerim, cu atat atragem harul.
Trebuie sa existe frica si rusine, ca nu cumva sa cadem in pacat.
E nevoie de multa lupta.
Trebuie ca prin multa credinta, mustrare de sine, autocunoastere si cercetarea faptelor noastre sa ne curatim sufletul, pe cat este cu putinta.
Lumea este vrajmasul omului, fiindca ascunde adevarul si nu poti vedea limpede sinele tau.
Sa rupem legaturile diavolului pentru a patrunde in noi razele negraite ale lui Hristos celui inviat, Care in chip nevazut a fost si este impreuna cu noi.
In chip nevazut este impreuna cu noi.
Dar Hristos a primit Intruparea si a suferit pentru noi si a stat de-a dreapta Tatalui si a patimit si ne-a iubit.
Dumnezeu putea si in alt fel sa ne mantuiasca si sa-Si arate iubirea pentru noi.
Trebuie sa deschidem ferestrele sufletului pentru ca Hristos sa intre in noi.
Si mereu sa spunem "daca e voia lui Dumnezeu".
E nevoie insa de credinta adanc inradacinata.
Trebuie sa credem in Dumnezeu si sa ne rugam pentru mantuirea intregii lumi.
Toate trebuie facute cu randuiala si in viata noastra, si in Biserica.
Dumnezeu are randuiala.
Astfel, acel demisol a devenit spatiu de lumina duhovniceasca, rugaciune, pocainta si odihna a celor care-l vizitau sau il slujeau pe Parinte.
Doar rugaciunea "pentru intreaga lume" era in inima lui.
Desi traia in Atena, era departe de cele ale lumii.
Avea o dorinta in suflet, comunicarea spirituala cu Dumnezeu.
El avea un scop, ajutarea oricarui suflet aflat in nevoi, obosit, printr-un fel patristic, simplu, mangaietor de iubire, intelegere si rugaciune.
Aceasta era chilioara Parintelui.
Atat de simplu, incat iti trecea prin gand ca poate staulul Sfantului Ioan Rusul o fi fost mai bun.
Demisolul, un mic apartament cu putina lumina, foarte saracacios si simplu.
Acest Parinte nu este altul decat parintele Antonie Gikizas.
Exista si in zilele noastre oameni ai lui Dumnezeu la Atena! Cine sa-si inchipuie ca pe unul din cele mai zgomotoase bulevarde ale ei, bulevardul Alexandras, la numarul 59, la Demisolul unui bloc, traia si lucra duhovniceste, conducand suflete la Dumnezeu, un duhovnic atat de smerit, atat de nevazut, atat de simplu! In acest mic apartament gaseai un parinte duhovnicesc precum cei despre care citim in Pateric, cu smerenie adanca, marinimie fina, mare discernamant, multa iubire
