Azi e o zi bolnava in care focurile nu ard.
Ca iubirea femeilor parasite..
Sangele diminetii e alb si rece.
Imbujorat de furie, imbratisez catargul pe care flutura flamura ordinului sfant.
Soarele e ascuns undeva sub o aripa de inger si viseaza colinele verzi ale unui nou pamant, Departe de lumea inecata in vanitate si pacat.
E o toamna aspra in care iubirea si durerea sunt surori bune si impart acelasi iubit.
Mainile mele au inghetat.
Am incercat de dimineata sa aprind zeci de focuri dar nici unul nu s-a aprins, nici unul.
Azi e o zi bolnava in care focurile nu ard