„Exista in romanul lui Constantin Cheianu doi Dan Matasaru: unul e ziaristul curajos, amenintat cu moartea de politicienii corupti care au confiscat Republica Moldova, aclamat ca un erou de popor; altul e cel fragil, care nu poate uita traumele copilariei din Basarabia sovietica, marcata de tatal betiv si mama autoritara.
Dependenta e un roman social, politic, erotic, dar mai ales un bildungsroman scris dezinhibat, cu ruperi de ritm tematice si stilistice, care se citeste pe nerasuflate.” (Bogdan Cretu).
La finalul drumului, in culmea gloriei, protagonistul descopera ca e acelasi ca la sase-sapte ani, ca un ceas ramas neintors jumatate de veac, si cauta o impacare cu trecutul.
E nevoie de multe stangacii, nereusite, dar si confirmari de sine descoperite de-a lungul catorva intamplari afective si senzuale, pentru a putea suplini iubirea atat de dura a mamei.
Intre ipostaza infantila si aceea matura se insira cateva experiente erotice cu rol formator.
Numai ca smulgerea definitiva nu e posibila.
Tot ce a urmat e o evadare nereusita din acea copilarie brutala. „Exista in romanul lui Constantin Cheianu doi Dan Matasaru: unul e ziaristul curajos, amenintat cu moartea de politicienii corupti care au confiscat Republica Moldova, aclamat ca un erou de popor; altul e cel fragil, care nu poate uita traumele copilariei din Basarabia sovietica, marcata de tatal betiv si mama autoritara
