Ignorata cu desavarsire de istoriografia romana de pana in ultimul deceniu al secolului XX tema deportarii romilor in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial cauta a recupera decalajul si a scoate din uitare inca unul dintre mecanismele regimului antonescian care manifesta printre altele o vadita ostilitate fata de toti acei supusi ne-romani cu sau fara cetatenie.
Apreciem ca lucrarea de fata constituie o reala contributie stiintifica la tema deportarii romilor in Transnistria in perioada 1942-1944..
Cu acribie si uneori chiar cu un cult pentru detaliu stilul autoarei bine controlat cu ingrijite trimiteri la surse indica un specialist pe deplin format.
Autoarea ia in discutie importanta tema a negationismului iar un capitol distinct este dedicat unui studiu comparativ cu situatia romilor din Italia in aceeasi perioada si sub acelasi tip de ideologie.
Lucrarea scoate in evidenta o pagina neagra din istoria Romaniei pagina pe care din nefericire unii se prefac ca nu o vad.
Evident nu poate fi negata conotatia rasiala de vreme ce utilizarea termenului de tigan este permanenta in discursul epocii.
Cum indica si titlul miezul cercetarii il constituie Deportarea in Transnistria a romilor care a avut cu totul alte ratiuni decat in cazul evreilor.
Dar peste toate Florinela Giurgea Naciu-Ruscea face propriile investigatii arhivistice aducand astfel o contributie esentiala la amplificarea cunoasterii. reconstituie si contextualizeaza istoria interbelica a romilor dar dezvolta sintetic si teoriile rasiale din epoca ce au justificat de fapt tragedia din Transnistria.
Asadar avem de-a face cu un studiu complex care pune in discutie terminologii si concepte genocid holocaust etc.
Sa nu uitam totusi ca am fost cei din urma de pe continentul european care i-au eliberat pe romi din robie intr-o vreme in care in alte spatii aveau drepturi cetatenesti inca de multa vreme.
In acest context lucrarea de fata se infatiseaza ca o cercetare mult mai complexa nu doar pentru ca sistematizeaza informatii deja existente pe tema deportarilor in Transnistria ci doarece contureaza in fond istoria unui grup etno-cultural suficient de vitregit in istoria romanilor.
Finalmente totul devine o chestiune de filozofie a numerelor care trece parca in umbra alte aspecte nu mai putin importante.
Ca si in cazul evreilor una dintre problemele de prim rang pare a fi cea a cifrelor si nu fara indreptatire.
Cum de la sine se intelege acestora li s-a adaugat treptat o suita de marturii orale din partea putinilor supravietuitori ceea ce reprezinta o alta fateta a acestui tragic eveniment.
Iar contributiile ultimelor aproape doua decenii nu sunt de neglijat cu atat mai mult cu cat ele au cautat sa-si intareasca analizele pornind mai ales de la acele surse documentare provenite de la principalele institutii ale statului totalitar implicate in mecanismul epurarii Presedintia Consiliului de Ministri Inspectoratul General de Politie Inspectoratul General al Jandarmeriei Prefectura Politiei Capitalei si intr-o oarecare masura Marele Stat Major al Armatei.
Ignorata cu desavarsire de istoriografia romana de pana in ultimul deceniu al secolului XX tema deportarii romilor in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial cauta a recupera decalajul si a scoate din uitare inca unul dintre mecanismele regimului antonescian care manifesta printre altele o vadita ostilitate fata de toti acei supusi ne-romani cu sau fara cetatenie
