De-a lungul întregii sale istorii, experienţa religioasă a omenirii dobândeşte un contur palpabil în strânsă legătură cu arta, reprezentări artistice sau simboluri religioase încărcate cu sensuri şi semnificaţii conceptuale, dincolo de atributele estetice, constituind un fundament esenţial în comunicarea de precepte şi structuri doctrinare.
Iar icoana creştină însumează prin excelenţă toate aceste valenţe.. Înţelegerea acestuia are loc la nivel discursiv şi sentimental, iar transpunerea lui în planul trăirii deschide largi posibilităţi de participare la profunzimea lui. În reprezentarea artistică religioasă, conţinutul şi valoarea noetică fiind palpabile, întrepătrunderea cuvântului nerostit, reprezentat artistic, şi a per- cepţiei vizuale facilitează o mai mare accesibilitate a mesajului religios.
O întâlnim în întreaga gamă a manifestărilor religioase încă din preistorie.
Expresia artistică religioasă, prin plasticitatea ei, prin modulaţiile ei convenţionale sau mai puţin convenţionale, a slujit ca instrument de comunicare, de cunoaştere nu doar pentru structurile religioase elevate.
Adeseori reprezentările artistice au fost percepute ca forme arhetipale care concentrează, prin simplificare, prin abstractizare sau prin stilizare, percepţii ale universului credinţei sau ale lumii ca areal în care irumpe, se comunică cu tărie Sacrul.
De-a lungul întregii sale istorii, experienţa religioasă a omenirii dobândeşte un contur palpabil în strânsă legătură cu arta, reprezentări artistice sau simboluri religioase încărcate cu sensuri şi semnificaţii conceptuale, dincolo de atributele estetice, constituind un fundament esenţial în comunicarea de precepte şi structuri doctrinare
