Ultimii ani ai vietii il gasesc pe Tolstoi la mosia de la Iasnaia Poliana, traind ca un mujic.
Aceste meditatii au fost cenzurate in editiile anterioare ale jurnalului – puterea sovietica putea accepta „stilul“ lui de mujic, dar nu si spiritul care se impotrivea oricarei revolutii..
Aici, la Iasnaia Poliana, in singuratate, sta de vorba cu sine Despre Dumnezeu si oameni, iar jurnalul, care l-a insotit permanent, e spatiul unde pune intrebari infinite, unde cauta sa inteleaga si sa se exprime altfel decat o facuse in romane.
Gasise un fel de-a se exprima mai simplu.
Ajunsese la o credinta in care putini il puteau urma.
Devine un fel de patriarh nonconformist, in raspar cu autoritatile laice si cu cele ecleziastice.
Lasase in urma societatea mondena petersburgheza, onorurile, ba chiar si propriul destin literar.
Ultimii ani ai vietii il gasesc pe Tolstoi la mosia de la Iasnaia Poliana, traind ca un mujic
