Prezentandu-se ca un manual succint, destinat parintilor cu statutul de cetateni liberi (si membri ai elitei aristocratice), Despre educarea copiilor isi propune o abordare metodica – elocventa pentru perspectiva sistematica oferita de antichitate – a complexei problematici a formarii umane, care acorda atentie atat factorului genetic-individual, cat si celui social-pragmatic.
Desi se afla la antipodul idealului kalokagathiei antice, exprimate de Plutarh si orientate antropocentric, tratatul Sfantului Vasile cel Mare, adresat tinerilor, este remarcabil prin maniera teologica in care recomanda acumularile culturii eline ca resurse educationale de vocatie crestina, intemeind pentru posteritate modelul pedagogic peren al autodesavarsirii spirituale, pe temeiul asimilarii cunoasterii oferite de stiinta profana care conduce la virtute, cu privirea atintita „spre veacul intins si fara batrane? E, al carui capat nu poate fi cuprins cu mintea“..
Plutarh, autorul acestei sinteze, insista asupra unei afirmari a individului in societate, centrate pe asimilarea si concretizarea „artei cuvantului“, la hotarul dintre contemplatie si hedonism, dar in absenta intelegerii evolutiei spirituale a omului dintr-o perspectiva teologica.
Prezentandu-se ca un manual succint, destinat parintilor cu statutul de cetateni liberi (si membri ai elitei aristocratice), Despre educarea copiilor isi propune o abordare metodica – elocventa pentru perspectiva sistematica oferita de antichitate – a complexei problematici a formarii umane, care acorda atentie atat factorului genetic-individual, cat si celui social-pragmatic
