Criticul literar Alex.
Ultimul capitol, în loc de postfață, reprezintă un interviu acordat de autor lui Cristian Pătrășconiu..
El compară scriitorul care scrie fără reguli anumite, fără să urmeze un traseu dinainte delimitat de înaintași, cu schiorii care merg pe cărări nebătute, creându-și propria pârtie, una pe care nu s-a mai schiat înainte.
Printre temele abordate și care dau titlurile capitolelor se numără: Imitația inventivă (Despre literatura aluzivă și procedee literare inventive, Despre mijloace artistice, Despre artă în general, fidelitate în artă și consumatorul de artă, Despre valoarea cognitivă a artei), Despre impuritatea literaturii (Despre talent, vocație, menire, Despre cauzele artistice și neartistice ale artei, Despre imitație inventivă, considerată esențială în artă), Moda roților pătrate (așa numește autorul capitolul și teoria conform căreia asistăm la tot felul de scrieri și scriitori fără talent, înlocuit, după părerea autorului, de activitate a inteligenței, de perfecționare permanentă, apoi autorul vorbește Despre imortalitatea literaturii, Despre expresivitatea limbii, dar și Despre nevoia de actualizare a limbajului, a vocabularului, pentru ca cititorii să mai înțeleagă realitățile exprimate), Opera literară ca perpetuum mobile, Să ne imaginăm că am fi toți scriitori, În literatură scopul scuză mijloacele, Exegi monumentum, Exprimarea in extenso, A fi sau a nu fi inteligibil. Ștefănescu face în această carte o pledoarie pentru scris inedit, scris așa cum nu s-a mai scris, după niște reguli inexitente până acum.
Criticul literar Alex
