„Ani de zile, o viata de fapt, sa nu te fi gandit decat la ultimele clipe, ca sa constati, cand te apropii, in sfarsit, de ele, ca va fi fost degeaba, ca gandul mortii ajuta la tot, doar sa mori nu!" (CIORAN).
Moare la Paris, in data de 20 iunie 1995..
Cu exceptia Premiului Rivarol, care i se confera in 1950 pentru debutul francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier).
Dupa 1945, incepe sa scrie in limba franceza, iar in 1949 ii apare la Gallimard prima carte, Precis de decomposition; ii vor urma, pana in 1987, inca noua, publicate la aceeasi prestigioasa editura pariziana.
In 1940, incepe sa scrie Indreptar patimas, ultima sa carte in limba romana, a carei varianta definitiva (ramasa inedita pana in 1991) va fi incheiata in 1945, an cand se stabileste definitiv in Franta.
In 1936, pleaca la Paris cu o bursa a Institutului Francez din Bucuresti, care i se va prelungi pana in 1944.
Reintors in tara, ocupa vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul „Andrei Saguna" din Brasov.
Intre 1933 si 1935, se afla la Berlin, ca bursier al Fundatiei Humboldt.
Va mai publica inca patru carti in tara, inainte de a se stabili definitiv in Franta.
In 1934, ii apare prima carte, Pe culmile disperarii, pentru care i se confera Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati.
In acelasi an (1932), se inscrie la doctorat, sperand sa obtina astfel o bursa in Franta sau Germania.
Isi incheie studiile universitare cu o teza de licenta asupra intuitionismului bergsonian.
In ultimul an de facultate, publica articole in periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gandirea, Vremea, Azi.
Intre 1928 si 1932, urmeaza cursurile Facultatii de Litere si Filosofie din Bucuresti.
Frecventeaza, incepand din 1921, Liceul „Gheorghe Lazar" din Sibiu, oras in care se va muta intreaga familie in 1924.
S-a nascut la 8 aprilie 1911 la Rasinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran, preot in Rasinari, si al Elvirei (Comanciu) Cioran. „Ani de zile, o viata de fapt, sa nu te fi gandit decat la ultimele clipe, ca sa constati, cand te apropii, in sfarsit, de ele, ca va fi fost degeaba, ca gandul mortii ajuta la tot, doar sa mori nu!" (CIORAN)
